Executarea silită a hotărârilor judecătoreşti pronunțate în materie de succesiuni de instanțele unui stat membru UE într-un alt stat membru se face în conformitate cu dispozițiile Regulamentului UE nr. 650/2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor.

Potrivit Regulamentului, hotărârile judecătorești pronunţate într-un stat membru în materie de succesiuni sunt recunoscute în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la o procedură specială.

Forța executorie a hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de succesiuni.

Hotărârile pronunţate într-un stat membru şi executorii în acel stat membru au forţă executorie în alte state membre atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost încuviinţată executarea acestora în statele respective, în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul nr. 650/2012.

Procedura de încuviințare a executării silite.

Cererea de încuviinţare a executării se prezintă instanţei judecătoreşti sau autorităţii competente din statul membru de executare.

Competenţa teritorială este determinată de locul de domiciliu al părţii împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare.

Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislaţia statului membru de executare.

Reclamantul nu are obligaţia de a avea o adresă poştală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare.

Cererea este însoţită de următoarele documente:

a)o copie a hotărârii care să întrunească toate condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale;

b)atestatul eliberat de instanţa judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine.

Formularul care trebuie utilizat pentru atestatul privind hotărârea în materie de succesiuni este formularul nr. I, prevăzut în anexa 1 la Regulamentul nr. 1329 din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012.

În cazul neprezentării atestatului menționat mai sus, instanţa sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informaţii, să se dispenseze de prezentarea acestui document.

La cererea instanţei judecătoreşti sau a autorităţii competente, se prezintă traducerea documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.

Hotărârea judecătorească de încuviinţare a executării silite.

Hotărârea privind cererea de încuviinţare a executării este adusă de îndată la cunoştinţa reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare.

Hotărârea de încuviinţare a executării este comunicată părţii împotriva căreia se solicită executarea, însoţită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părţii în cauză.

Calea de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării silite.

Oricare dintre părţi poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviinţare a executării.

Acţiunea împotriva hotărârii de încuviinţare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia.

Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunţat hotărârea de încuviinţare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile şi începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct persoanei respective, fie trimisă la reşedinţa acesteia.

Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanţă.