Criza provocată de epidemia de COVID-19 a afectat brusc și dramatic majoritatea societăților din România, având un impact major asupra activității acestora. Prin urmare, un număr mare de agenți economici se pot confrunta cu situația în care fondurile bănești de care dispun sunt insuficiente pentru plata datoriilor. În acest caz, o soluție la îndemâna acestora, pentru a le permite să funcționeze în continuare și să evite închiderea definitivă a societății/lichidarea o constituie reorganizarea judiciară.

Potrivit art. 2 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, scopul procedurii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia. Rezultă că, reorganizarea trebuie să fie întotdeauna prima opţiune, lichidarea reprezentând o variantă subsidiară.

1. Ce presupune reorganizarea judiciară?

Potrivit legii, reorganizarea judiciară reprezintă procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:

  • restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
  • restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
  • restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

2. Cine poate propune planuri de reorganizare?

Pot propune planuri de reorganizare, următoarele persoane:

  1. debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;
  2.  administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la îndeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de creanţe;
  3. unul sau mai mulţi creditori, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia;

În acest sens, debitorul, prin administrator special, sau administratorul judiciar, în măsura în care acesta din urmă le deţine, dacă dreptul de administrare i-a fost ridicat debitorului, au obligaţia ca, în termen de maximum 10 zile de la primirea solicitării, să pună la dispoziţia creditorului actele şi informaţiile existente şi necesare pentru redactarea planului, respectiv:

  • ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
  • lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
  • contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;

Se va pune la dispoziţia creditorilor şi lista tuturor creanţelor născute în timpul procedurii, precum şi orice alte documente solicitate, care sunt utile pentru redactarea unui plan de reorganizare.

3. Interdicții privind propunerea planurilor de reorganizare:

Legea exclude posibilitatea propunerii unor planuri de reorganizare de către:

  1.  debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza Legii 85/2014;
  2.  debitorul care, el însuşi, administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari ai acestuia care deţin controlul asupra sa, au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legatură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea concurenţei nr. 21/1996, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, infracțiunile prevăzute de Codul Fiscal, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi infracţiunile prevăzute de Legea insolvenței, în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii.

4. Ce trebuie să conțină planul de reorganizare?

Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.

Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată al creanţelor.

Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, calculaţi de la data confirmării planului. În schimb, termenele de plată stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing – pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani.

Planul de reorganizare va menţiona:

  1.  categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul prezentului titlu;
  2. tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
  3. dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;
  4. ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator desemnat potrivit prevederilor Legii insolvenței;
  5. modalitatea de achitare a creanţelor curente.

Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, planul propus de creditori sau de administratorul judiciar poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv.

5. Cum este votat un plan de reorganizare în adunarea creditorilor?

Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul în care este înregistrat debitorul şi va fi transmisă debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor.

Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI), cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi a faptului că este permisă votarea prin corespondenţă.

Şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului în BPI.

După informarea prealabilă referitoare la voturile exprimate în scris şi verificarea calităţii de reprezentant a persoanelor care urmează să voteze în numele unor creditori, se trece la operaţiunea de votare în funcţie de categoriile distincte de creanţe, fiecare creanţă beneficiind de un drept de vot.

Categoriile de creanţe care votează separat sunt:

  1. creanţele garantate. Creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de garanţii reale asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale. Nu intră în această categorie creanţele care beneficiază de garanţii personale, cum este fideiusiunea;
  2. creanţele salariale. Creanţele salariale sunt sumele de bani cuvenite salariaţilor debitorului;
  3. creanţele bugetare. Creanţele bugetare constau în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora;
  4. creanţele creditorilor indispensabili. Este vorba despre creanţele aparţinând creditorilor care au calitatea de furnizori indispensabili. De exemplu, furnizorii de electricitate;
  5. celelalte creanţe chirografare. Ceilalţi creditori chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii, precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie.

Cu toate că, Legea prevede regula „o creanţă – un vot”, această regulă este completată cu cea referitoare la valoarea creanţelor. Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiţia ca programul de plăţi să nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puţin decât ar primi în cazul falimentului şi, ca orice astfel de plăţi, să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea insolvenței.

Un caz practic de control asupra debitorului este atunci când acesta este o filială a creditorului, iar când debitorul exercită controlul este ipoteza în care creditorul este filiala debitorului.

Legea instituie o astfel de cerinţă datorită faptului că persoanele vizate se află în situaţia specifică a conflictului de interese în raporturile cu debitorul insolvent.

Dacă au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, atunci votarea acestora se va face în aceeaşi şedinţă a adunării creditorilor, în ordinea decisă prin votul creditorilor.

6. Ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca judecătorul sindic să confirme un plan de reorganizare?

Judecătorul-sindic fixează termenul pentru confirmarea planului în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui.

Planul este confirmat în următoarele condiţii:

  1.  în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, acceptă planul cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
  2.  în cazul în care sunt 3 categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
  3.  în cazul în care sunt 2 sau 4 categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
  4. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
  5. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă;
  6. planul respectă, din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii, prevederile art. 133 din Legea insolvemței;

Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  • niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
  • nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
  • în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului;
  • planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

Doar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat de către judecătorul-sindic. Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică confirmarea oricărui alt plan.

7. Cum poate fi modificat/prelungit planul de reorganizare?

Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială.

Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocaţia de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul.

Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului, în aceleaşi condiţii ca şi la votarea planului de reorganizare.

Modificarea planului va trebui să fie confirmată de judecătorul-sindic.