Atunci când o persoană nu are discenământ, determinat de alienația sau debilitatea mintală, pentru punerea sub interdicție judecătorească și a numirii unui tutore, este necesar să se formuleze o cerere pe rolul Judecătoriei.

Instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere, este Judecătoria în a cărei circumscripție persoana lipsită de discernământ își are domiciliu.

Persoanele ce pot formula pe rolul instanței o cerere pentru punerea sub interdicție sunt următoarele:

a)persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul;

b)serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;

c)instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;

d)organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.

Cererea pentru punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane trebuie să cuprindă și faptele din care rezultă alienația mintală sau debilitatea mintală a acesteia, precum și dovezile propuse.

Soluționarea unei cereri de punere sub interdicție, se face cu prezența obligatorie a procurorului.

Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel pentru care se solicită punerea sub interdicţie judecătorească, se găseşte internat într-o unitate sanitară, va lua şi avizul acesteia.

Dacă, potrivit avizului comisiei de medici specialişti sau al unităţii sanitare, este necesară observarea mai îndelungată a stării mintale a celui pentru care se solicită punerea sub interdicţie judecătorească şi observarea nu se poate face în alt mod, instanţa, solicitând şi concluziile procurorului, va putea dispune internarea provizorie, pe cel mult 6 săptămâni, într-o unitate sanitară de specialitate.

La termenul de judecată, stabilit în cauză,  instanţa este obligată să îl asculte pe cel pentru care se solicită  punerea sub interdicţie judecătorească, punându-i şi întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel pentru care se solicită punerea sub interdicţie judecătorească nu este în stare să se înfăţişeze în instanţă, el va fi ascultat la locul unde se găseşte.

După ce hotărârea pivind punerea sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa care a pronunţat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:

a)serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care naşterea celui pus sub interdicţie judecătorească este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere;

b)serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicţie judecătorească, potrivit legii, o supraveghere permanentă;

c)biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul;

d)registrului comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este profesionist.

Cererea privind punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv:

  • Persoana pentru care se solicită punerea sub interdicție, să nu aibă discernământ.

Lipa de discernământ, poate fi dovedită cu diverse acte medicale, de exemplu: raport de evaluare psihologică, bilet de ieșire din spital, scrisoare medicală, certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție etc.

  • Lipsa de discernământ să fie determinată de alienația ori debilitatea mintală de care suferă persoana ce urmează a fi pusă sub interdicție:

Indiferent dacă persoana in cauză este debilă sau alienată mintal, se poate solicita punerea sub interdicție judecătorească a acesteia. Diferența între cele două noțiuni este importantă, pentru a putea avea în vedere probele prin care se dovedește starea persoanei.  Astfel, alienația mintală se instalează în cursul vieții unei persoane (este dobândită), pe când debilitatea mintală este dată de afecțiuni psihice exstente în momentul nașterii (este nativă).

Pe lângă aceste două cauze, în practică, s-a mai reținut că punerea sub interdicţie este condiționată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent.

Prin această tulburare mintală se înțelege absența, distrugerea sau alterarea parțială a funcțiilor psihice, determinate de cauze patologice (diferite boli infecțioase cu reacții meningo encefalitice), intoxicații, compresiuni tumorale intracerebrale, leziuni encefalice, precum și cauze fiziologice și psihologice.

  • Lipsa de discernământ să nu îi permită persoanei ce urmează să fie pusă sub interdicție să se îngrijească de interesele sale:

Cu alte cuvinte, persoana pentru care se solicită punerea sub interdicție, trebuie să fie în imposibilitatea de a se îngriji singură, având nevoie de supraveghere, coordonare, îndrumare și îngrijirea unei alte persoane.

Cererea privind punerea sub interdicție judecătorească, este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *