Actele administrative sunt acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative
Potrivit art.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se poate adresa instantei de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Totodata se poate adresa instantei de contencios administrativ atat Avocatul Poporului cat si Ministerul Public, in conditiile prevazute la art. 1 din Legea 554/2004.
Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale.
E bine de stiut ca, instituţia contenciosului administrativ cuprinde atât procedura desfăşurată în faţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura plângerii prealabile, deoarece aceasta din urmă constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate.
In acest sens, persoana care se considera vatamata in drepturile sale, prin emiterea unui act administrativ, este obligata, in baza dispozitiilor art. 7 din Legea 554/2004 sa formuleze plangere prealabila la organul emitent al actului administrativ atacat in termen de 30 zile de la data comunicarii actului.
Mentionam ca, aceasta procedura prealabila este obligatorie atunci cand se doreste atacarea actelor administrative.
Neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată de către pârât (organul emitent ) sub sancţiunea decăderii.
Îndeplinirea procedurii prealabile constituie o condiţie esenţială a declanşări etapei judiciare de contestare a actului administrativ, legiuitorul intenţionând să-l protejeze pe cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege prin evitarea unui eventual proces , dacă autoritatea emitentă a actului administrativ ar proceda, în cadrul procedurii plângerii prealabile, la revocarea propriului act.
Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cei care se consideră vătămati într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă
