In situația in care dețineți facturi ajunse la scadență și neachitate de către partenerii dvs. contractuali aveți posibilitatea recuperării debitului neîncasat prin intermediul acțiunilor în justiție. Acțiunile de care putem uzita pentru recuperarea sumelor restante ( debite neincasate) sunt: ordonanta de plata, cererea cu valoare redusă și acțiunea in pretenții.
Putem sa folosim oricare dintre aceste acțiuni pentru recuperarea creanțelor dumneavoastră, existând insă cateva diferențe intre aceste actiuni. Astfel, în funcție de fiecare caz în parte vom alege soluția optimă și adaptată situației dvs.
In acest articol vom trata procedura ordonanței de plata, urmând ca în articolele următoare să descriem celelalte proceduri de recuperare a creanțelor, respectiv cererea cu valoare redusă si acțiunea în pretenții.
Procedura ordonanței de plată este reglementata la articolele 1014-1025 Cod procedura civilă. Această procedură se aplică în situația în care dețineți o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv aveți facturi fiscale care au depășit termenul de plată, sunt neachitate (neplătite) și sunt însușite de către debitorul dumneavoastră prin semnarea acestora.
Anterior demarării procedurii de ordonanta de plată, legea prevede obligativitatea somării debitorului, respectiv înaintarea către acesta a unei somații prealabile, fie prin executor judecatoresc, fie prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat si confirmare de primire ( art. 1015 Cod procedura civilă). Prin somația prealabilă acordăm debitorului dvs. un termen de plată de 15 zile, termen calculat de la primirea somației de către acesta. Neîndeplinirea acestei proceduri atrage sancțiunea inadmisibilității cererii de ordonanță de plată.
In situația în care debitorul nu se conformează somației și nu achită in termenul acordat debitul restant, se poate introduce împotriva acestuia ordonanța de plată la instanta competentă. In acest caz, pe lângă debit, vom putea solicita debitorului și plata penalităților contractuale. La cerere se vor anexa inscrisurile doveditoare ale creanţei, dar și orice alte acte din care rezultă cuantumul creanţei sau o recunoaştere a debitului de către debitor, precum şi dovada indeplinirii procedurii pralabile. In cazul ordonanței de plată, în probațiune sunt admise doar inscrisurile, facturi fiscale, contract, corespondența purtată între părți.
Cu privire la intampinarea prin care debitorul contesta creanta, aceasta poate fi depusa de catre debitor cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Aceasta nu se comunică reclamantului creditor, acesta având obligația să ia la cunoștință conținutul acesteia de la dosarul cauzei.
Instanța de judecată la finalul procedurii va pronunța o ordonanţă de plată care va conţine şi termenul de plată, care poate fi stabilit intre 10 si 30 de zile de la data comunicarii ordonantei. In cazul admiterii în parte a cererii, pentru restul pretenţiilor se va putea face o cerere separata, respectiv o acțiune în pretenții. Impotriva ordonanței de plată, debitorul poate formula cerere in anulare.
Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare.